GRĂDINA CIȘMIGIU – cea mai veche grădină publică din București

Mărginită de bulevardul Regina Elisabeta şi de bulevardul Schitu Măgureanu, Grădina Cişmigiu este cea mai veche grădină publică din Bucureşti. Anul acesta, 2024, împlinește 170 de ani, fiind inaugurată în 1854.

Totuși, povestea sa este mult mai veche, începe în anul 1780, atunci când Alexandru Ipsilanti, domn al Ţării Româneşti, i-a poruncit Marelui Cişmigiu, adică şefului lucrărilor peste cişmelele oraşului, să construiască două cişmele în această zonă. Balta apărută din cauza cișmelelor și a apelor freatice al căror nivel creştea în special când ploua, devenise, însă, o mare problemă.

În anul 1830, generalul Pavel Kiseleff a dispus secarea bălţii şi transformarea terenului într-o grădină publică. Doi peisagiști, Wilhelm Mayer, fostul director al Grădinilor Imperiale din Viena și Franz Harer, au fost cei care au transformat balta într-o grădină superbă, în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu.

După abdicarea lui Gheorghe Bibescu, din 1848, noul domnitor, Barbu Ştirbei, a hotărât să se sape un heleşteu şi un canal de legătură cu Dâmboviţa. Au fost plantați peste 30 000 de arbori şi arbuşti aduşi din judeţele Ilfov, Prahova, Dâmboviţa, Gorj, Braşov. Mai mult, sunt aduse specii de plante exotice, precum magnolii, meri decorativi cu floarea roşie, frasini pletoşi, cireşi japonezi, arbori Pavlonia. Platanul din Cișmigiu, înalt cât un bloc cu 10 etaje, este emblema parcului încă din 1854. La inaugurare, platanul era deja decanul de vârstă al întregii zone. Au mai fost realizate grote artificiale, covoare florale, poduri și au fost montate bănci. Lucrările de înfrumuseţare ale Cişmigiului s-au încheiat în 1854, iar în acelaşi an a avut loc şi inaugurarea oficială.

În ceea ce priveşte paza şi întreţinerea Grădinii, acestea intrau sub atribuţia Ministerului de Interne (Departamentului din Lăuntru). Primul regulament de ordine al Grădinii Cişmigiu a fost publicat în anul 1852 şi prevedea pedepse pentru distrugerea arborilor şi a plantelor, tulburarea liniştii publice, deteriorarea băncilor, pescuitul, mersul pe bicicletă sau dormitul pe bănci.

Până la Primul Război Mondial, Grădina Cișmigiu a găzduit diverse serbări populare și acțiuni caritabile la care doamnele din înalta societate se costumau în țărănci și florărese. La spectacolele în aer liber, bucureștenii puteau vedea acrobați și actori ambulanți români și străini. Tot aici, a avut loc nunta de argint a Familiei Regale. În acea perioadă, a fost construit și primul chiosc de ziare din București – care mai există și acum, este peste drum de Primăria Generală a Capitalei.

Iarna, lacul amenjat în grădină îngheța și atunci se organizau concursuri de patinaj artistic. În timpul verii, în Grădina Cișmigiu se făceau concursuri sportive, alergări în jurul lacului, aici a fost și primul meci de box din istoria României. Tot în Grădina Cişmigiu, în 1912, a fost organizat primul concurs de frumuseţe din România.

Grădina Cișmigiu nu este un loc. Cișmigiul este o poveste care adăposteşte amintiri, emoții, semne de recunoștință, semne ale neuitării, semne ale comorii care așteaptă să fie descoperite.

Bordered by Regina Elisabeta Boulevard and Schitu Măgureanu Boulevard, Grădina Cişmigiu is the oldest public garden in Bucharest. This year, 2024, marks 170 years, having been inaugurated in 1854.

However, its story is much older, it begins in the year 1780, when Alexandru Ipsilanti, lord of Wallachia, ordered the Great Cişmigiu, i.e. the head of the works over the city’s chimneys, to build two chimneys in this area. However, the puddle caused by the boots and the groundwater whose level rose especially when it rained had become a big problem.

In 1830, General Pavel Kiseleff ordered the draining of the pond and the transformation of the land into a public garden. Two landscapers, Wilhelm Mayer, the former director of the Imperial Gardens in Vienna, and Franz Harer, were the ones who transformed the pond into a gorgeous garden during the reign of Gheorghe Bibescu.

After the abdication of Gheorghe Bibescu, in 1848, the new ruler, Barbu Ştirbei, decided to dig a helesteu and a connecting canal with Dâmboviţa. Over 30,000 trees and shrubs brought from the counties of Ilfov, Prahova, Dâmboviţa, Gorj, Braşov were planted. Moreover, exotic plant species are brought, such as magnolias, decorative apples with red flowers, curly ash trees, Japanese cherries, Pavlonia trees. The plane tree in Cișmigiu, as tall as a 10-story block, has been the emblem of the park since 1854. At the inauguration, the plane tree was already the age dean of the entire area. Artificial grottoes, floral carpets, bridges were also made and benches were installed. The beautification works of Cişmigi ended in 1854, and in the same year the official inauguration took place.

As for the guarding and maintenance of the Garden, they came under the authority of the Ministry of the Interior (Department of the Interior). The first order regulation of the Cişmigiu Garden was published in 1852 and provided punishments for destroying trees and plants, disturbing the public peace, damaging benches, fishing, riding a bicycle or sleeping on benches.

Until the First World War, Cișmigiu Garden hosted various popular celebrations and charity actions where high society ladies dressed up as peasants and florists. At the outdoor shows, Bucharest residents could see Romanian and foreign acrobats and traveling actors. Also here, the silver wedding of the Royal Family took place. During that period, the first newspaper kiosk in Bucharest was built – which still exists today, it is across the street from the General City Hall of the Capital.

In winter, the lake in the garden froze over and then figure skating competitions were held. During the summer, sports contests were held in Cișmigiu Garden, running around the lake, and the first boxing match in Romania’s history took place here. Also in Cişmigiu Garden, in 1912, the first beauty contest in Romania was organized.

Cismigiu Garden is not a place. Cișmigiu is a story that houses memories, emotions, signs of gratitude, signs of not forgetting, signs of the treasure waiting to be discovered.