Mărginită de bulevardul Regina Elisabeta şi de bulevardul Schitu Măgureanu, Grădina Cişmigiu este cea mai veche grădină publică din Bucureşti, fiind inaugurată în 1854.
Totuși, povestea sa este mult mai veche, începe în anul 1780, atunci când Alexandru Ipsilanti, domn al Ţării Româneşti, i-a poruncit Marelui Cişmigiu, adică şefului lucrărilor peste cişmelele oraşului, să construiască două cişmele în această zonă. Balta apărută din cauza cișmelelor și a apelor freatice al căror nivel creştea în special când ploua, devenise, însă, o mare problemă.
În anul 1830, generalul Pavel Kiseleff a dispus secarea bălţii şi transformarea terenului într-o grădină publică. Doi peisagiști, Wilhelm Mayer, fostul director al Grădinilor Imperiale din Viena și Franz Harer, au fost cei care au transformat balta într-o grădină superbă, în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu.
După abdicarea lui Gheorghe Bibescu, din 1848, noul domnitor, Barbu Ştirbei, a hotărât să se sape un heleşteu şi un canal de legătură cu Dâmboviţa. Au fost plantați peste 30 000 de arbori şi arbuşti aduşi din judeţele Ilfov, Prahova, Dâmboviţa, Gorj, Braşov. Mai mult, sunt aduse specii de plante exotice, precum magnolii, meri decorativi cu floarea roşie, frasini pletoşi, cireşi japonezi, arbori Pavlonia. Platanul din Cișmigiu, înalt cât un bloc cu 10 etaje, este emblema parcului încă din 1854. La inaugurare, platanul era deja decanul de vârstă al întregii zone. Au mai fost realizate grote artificiale, covoare florale, poduri și au fost montate bănci. Lucrările de înfrumuseţare ale Cişmigiului s-au încheiat în 1854, iar în acelaşi an a avut loc şi inaugurarea oficială.
În ceea ce priveşte paza şi întreţinerea Grădinii, acestea intrau sub atribuţia Ministerului de Interne. Primul regulament de ordine al Grădinii Cişmigiu a fost publicat în anul 1852, cu doi ani înaintea inaugurării oficiale, şi prevedea pedepse pentru distrugerea arborilor şi a plantelor, tulburarea liniştii publice, deteriorarea băncilor, pescuitul, mersul pe bicicletă sau dormitul pe bănci.
În urmă cu mai bine de un veac, Cișmigiul era locul în care doamnele din înalta societate se costumau în țărănci și florărese în cadrul unor serbări populare sau acțiuni caritabile. La spectacolele în aer liber, bucureștenii puteau vedea acrobați și actori ambulanți români și străini. Tot aici, a avut loc nunta de argint a Familiei Regale. În acea perioadă, a fost construit și primul chiosc de ziare din București – care mai există și acum. Este peste drum de Primăria Generală a Capitalei.
Iarna, lacul amenjat în grădină îngheța și atunci se organizau concursuri de patinaj artistic. În timpul verii, în Grădina Cișmigiu se făceau concursuri sportive, alergări în jurul lacului. Aici a fost și primul meci de box din istoria României. Tot în Grădina Cişmigiu, în 1912, a fost organizat primul concurs de frumuseţe din România.
În 1935, când Grădina Cișmigiu împlinea 81 de ani de la inaugurare, se consemna în presa vremii: „Frumoase realizări de artă horticolă, splendid orânduite, îngăduie perspective de o frumusețe nebănuită. Atât de frumos a ajuns acest salon de verdeață al bucureștenilor, încât sculptori de seamă și-au orânduit aici operele… Loc de odihnă și de desfătare, Cișmigiul oferă locuitorilor din București și celor care vin în trecere prin acest oraș, prilejul să respire un aer curat într-un cadru în care frumusețea naturii și măestria omului s-au legat într-o perfectă armonie.”
Peste ani, Grădina Cișmigiu este mai mult decât un loc. Cișmigiul este o poveste care adăposteşte amintiri, emoții, semne de recunoștință, semne ale neuitării, semne ale comorii care așteaptă să fie descoperite.